„Noi nu am plecat în Italia pentru a rămâne acolo, am plecat în excursie. Știam că ne vom întoarce, dar nu știam când. Cu cât treceau anii, nimeni n-a mai crezut că noi vom reveni acasă. Dar planurile noastre erau pentru România și aveau legătură cu plaiurile natale.”
Soții Jitariu sunt doi tineri care s-au aventurat în lumea vinului după ce au învățat în detaliu cam tot ce se putea ști despre soiuri și modul de producție artizanal de la italienii pentru care au lucrat. Aceștia aveau o afacere de familie în domeniul agroturismului, aproape de granița cu Austria. Le-a plăcut organizarea, spiritul și implicarea celor pentru care lucrau, precum și modul în care au înțeles că trebuie să facă agricultură- organizat și eficient. Cu aceste principii s-au întors acasă, în Frumușica, comuna aflată la granița dintre județele Iași și Botoșani. Sunt cea mai mică cramă din țară cel mai probabil, având doar un hectar de vie, și sunt și singura cramă din județul Botoșani, dar asta nu-i descurajează, ci îi motivează. Sunt doi oameni extrem de optimiști, care nu știu ce-nseamnă să-l ia în brațe pe „nu se poate”, ci dimpotrivă, știu prea bine că nimic nu se construiește peste noapte și nici dacă nu faci nimic. La ei am degustat pentru prima dată un vin portocaliu, de o culoare autentică și distinctă. Crama Jitar este o cramă de familie. În fapt, Crama Jitar înseamnă Sebastian și Oana Jitariu și tatăl lui Sebi. La cules, se strânge întreaga familie, vin inclusiv rude din străinătate. E ca un festival al lor, pe care-l așteaptă cu toții.
„Noi nu avem muncitori la cules. Noi aducem familia, prietenii, pe doritorii care vor să învețe. Le arăt exact cum trebuie să facă… se culege puțin și bun, că nu facem întrecere. Cei are au venit la cules au venit de plăcere. Se culege strugure cu strugure. Și la noi se desciorchinează mecanic, nu manual. Dar până acolo nu trebuie să ai bobițe stricate. Până acum am avut doar struguri sănătoși. Dacă o viespe înțeapă bobița, se oțetește.”
Au plantat via în 2018, iar firma a fost înregistrată în 2021. Au participat, ca invitați, la un festival de specialitate, iar aprecierile primite le-au dat curaj. N-au urnit munții într-un an, însă ei sunt…
Pentru a citi și restul articolului, accesați pagina www.insociety.ro.
